vineri, 17 octombrie 2008

La usa sperantei

Dincolo de fiecare lacrima varsata, dincolo de dezamagire , de durere si de sufletul sfasiat locuieste speranta.Asa mi-au zis!! M-am hotarat sa merg in cautarea ei...
Am sunat la usa, la inceput timid...nu mi-a deschis.Poate dormea sau nu era acasa!!M-am asezat pe pragul usii si am asteptat-o.Mi-a deschis intr-un tarziu, somnoroasa (deci dormea!).Era mica si fragila speranta.Cu glas subtire, ca de copil, m-a intrebat daca si eu vreau o particica din ea...Da!!! Sigur ca voiam!!
Nu poate sa-mi dea mult, a dat multor oameni si de-aia a ramas asa mititica...trebuie sa ma multumesc, cu un fir de par. "Dar mie imi trebuie mai mult", i-am zis aproape plangand.N-am primit raspuns, decat firul de par...l-am luat, l-am pus in buzunar si-am plecat.Am trecut iar de lacrima varsata, de dezamagire, durere si sufletu-mi sfasiat.Eram fericita, totusi, ca aveam un fir de par de la ea...


Oare se poate clona?As vrea sa-mi fac o peruca

vineri, 12 septembrie 2008

In proces de reciclare

O coala alba, dreapta, impecabila,pura...ai pus mana pe ea si ai murdarit-o... urmele degetelor tale murdare au ramas pe ea. Ai inceput s-o umpli cu litere ,o atingeai si ea statea docila sub mainile tale.Ai scris, pana cand n-a mai ramas nici un locsor liber pe ea, pana cand albul nu se mai vedea decat printre randurile scrise de tine.Ai tinut-o apoi in fata ta, citind cu ochi mari si zambet satisfacut ceea ce scrisesesi. Parca la un moment dat ti-a disparut zambetul...nu-mi mai aduc aminte...ai strans-o in mainile tale, ai mototolit-o, si...ai aruncat-o la cosul de gunoi.
Ai luat alta apoi...noua, alba,curata...
Cea veche era acolo, mototolita, murdara...nu mai folosea nimanui.Poate daca ar fi reciclata...dar nu, dureaza mult reciclarea si oricum nu ar mai fi la fel de alba, curata, pura...

joi, 14 august 2008

Neputincioasa

"A venit papusa lu' tataia!", imi ziceai cu fata luminata de bucurie si cu zambetul pana la urechi. Apoi ma pupai si...doamne cat intepa si gadila in acelasi timp barba ta.Si eu eram fericita!!Incepeam sa caut in buzunare sa gasesc toata bunatatile ascunse.Si tu ...te bucurai odata cu mine cand le gaseam.Erai copil odata cu mine cand eu eram langa tine.
Acum imi zici "vino acasa papusa lu' tataia!",si eu un timid, vinovat..."nu pot, stii munca...".Si tu intelegi.Si plangi.Si stii ca poate maine nu te mai trezesti, stii ca poate e ultima data cand vorbesti cu mine asa ca imi zici " sa-ti dea Dumnezeu sanatate, s-o asculti pe mama, sa fii cuminte ca e greu printre straini,tataie".Zambesc,inchid telefonul si plang.Si eu ma gandesc, ca poate e ultima data cand te mai aud.
Caut bilet sa vin maine acasa, sa te strang in brate, sa te rog sa te mai trezesti si a doua zi pentru mine.Vin sa raman pana cand tu o sa pleci.
Nu pleca fara sa-ti iei ramas-bun de la "papusa ta" , asteapt-o, sa-ti vada iar chipul luminat de bucurie, las-o sa te mai vada zambind o data...