Dincolo de fiecare lacrima varsata, dincolo de dezamagire , de durere si de sufletul sfasiat locuieste speranta.Asa mi-au zis!! M-am hotarat sa merg in cautarea ei...
Am sunat la usa, la inceput timid...nu mi-a deschis.Poate dormea sau nu era acasa!!M-am asezat pe pragul usii si am asteptat-o.Mi-a deschis intr-un tarziu, somnoroasa (deci dormea!).Era mica si fragila speranta.Cu glas subtire, ca de copil, m-a intrebat daca si eu vreau o particica din ea...Da!!! Sigur ca voiam!!
Nu poate sa-mi dea mult, a dat multor oameni si de-aia a ramas asa mititica...trebuie sa ma multumesc, cu un fir de par. "Dar mie imi trebuie mai mult", i-am zis aproape plangand.N-am primit raspuns, decat firul de par...l-am luat, l-am pus in buzunar si-am plecat.Am trecut iar de lacrima varsata, de dezamagire, durere si sufletu-mi sfasiat.Eram fericita, totusi, ca aveam un fir de par de la ea...
Oare se poate clona?As vrea sa-mi fac o peruca
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu